Sări la conţinut

Am un proiect nou – ECOMAMI

21 iunie 2010

Marele meu defect este ca vreau sa fac prea multe lucruri si nu doar vreau, dar ma si apuc de ele.

Ca urmare, am neglijat (temporar) acest blog pentru ca am inceput un proiect nou impreuna cu prietena mea, Ioana. Un proiect de autoeducare si de educare a mamelor (si nu numai) in spirit eco. Se cheama Ecomami si are deja blog (ecomami.wordpress.com). Blogul il intretinem impreuna  – eu si Ioana. Pe blog veti gasi articole diverse, in special despre cresterea copiilor intr-o lume eco.

Ioana este jurnalista si mama eco, scrie foarte bine si se documenteaza (ca un adevarat jurnalist) asa ca zic eu ca va merita sa cititi scrierile ei.

Reclame

Tablou pentru Maia

27 mai 2010
tags:

Maia, fata nasilor, a implinit luni o luna. Ca sa marcam momentul i-am pregatit un tablou personalizat, sa nu cumva sa uite lumea cand ar trebui sa o sarbatoreasca.

Tabloul este opera de arta a prietenei mele Anca. Daca va intereseaza dragalasenii facute de manutele ei dibace o gasiti la artizanca.wordpress.com

Mesajul bun conteaza. Mai mult decat imaginea.

21 mai 2010

Anul trecut prin toamna, fundatia Renasterea era criticata pentru reclamele sale stradale care aveau ca scop sa le faca pe femei constiente de importanta controlalelor periodice pentru depistarea cancerului de san. Reclamele aveau o conotatie sexuala, nepotrivita cu scopul campaniei. Ieri am vazut in oras un alt fel de panou publicitar, al aceleiasi fundatii. Fara imagine, doar un mesaj scris cu litere de o schioapa, atat de lung cat sa iti poti acorda un ragaz sa-l citesti. Un mesaj care spunea simplu, sa donezi 2% din impozit, pentru ca de acei bani 4 femei si-ar putea face cate o mamografie. Pentu mine, textul simplu, scris cu alb pe un fundal roz, a fost mai catchy decat 100 de imagini.

Mi-am aruncat o privire ceva mai departe, asupra unui panou cu reclama la o guma de mestecat, cu o poza uriaza si fara un mesaj vizibil de la distanta la care eram. Si concluzia a fost ca bine scris, mesajul bate de departe imaginea.

Madamele – suflete in competitie politica

21 aprilie 2010

Tot imi propun sa scriu despre noua abordare in promovare electorala prin panotaj stradal (cel putin) a Lilianei Minca. Zilele acestea, trecand prin sectorul 4, am observat o schimbare de macaz in conceptul de promovare al candidatei PC la alegerile de duminica urmatoare (25 aprilie a.c.). Dupa ce inceputul campaniei  a demarat sub culorile partidului, iata ca strategii de campanie ai doamnei Minca au considerat de cuviinta sa imprumute din conceptul de imagine al lui Teo Trandafir,candidata PDL, cu scopul de capta sau recastiga dintre simpatizantii proaspetei politician. Astfel ca daca sloganul lui Teo este „Mai mult suflet, mai putina politica”,  doamna Minca vine si ea cu un slogan imitativ „Cu suflet, lupt pentru tine” (sper sa fie o redare corecta, oricum partea „cu suflet” este reala). Nu mai vorbesc de faptul ca noile banere ale doamnei Minca sunt in aceleasi culori ca si cele ale  candidatei PDL. Sa fii descoperit analistii si creatorii de imagine ai candidatei PC ca sufletul si culoarea verde au sanse de succes electoral mai mari? Si nu ma nedumereste atat culoarea verde, ci sufletul care devine in acest moment un potential vector (ca sa folosesc un cuvant sofisticat:)) de credibilitate politica.

Schimbarea aceasta de imagine ma face sa cred ca Teo Trandafir i-a pus pe jar un pic pe Minca si echipa de campanie. De asemenea, ma face sa cred ca „creierul” operatiunii este mai degraba o persoana viscerala, decat una analitica si pe deasupra experimentata. Cum sa nu stii tu, strateg de imagine, ca astfel de schimbari sunt periculoase cu asa putin timp inainte de momentul electoral. Cu atat mai mult cu cat persoana a carei imagine se schimba nu are versatilitatea necesara pentru a „purta” aceasta schimbare. Si cum sa iti imaginezi ca „sufletul” din slogan este cel care va face ravagii electorale cand mai degraba sansele doamnei Trandafir sunt date de atributele ei personale, iar „mai mult suflet si mai putina politica” reprezinta o eticheta a inocentei sale de politician. Pentru mine, nuanta semnificativa este urmatoarea: pe Liliana Minca atributul „cu suflet” are scopul de a o umaniza pe ea in ochii electoratului, in timp  „mai multul suflet” al lui Teo are scopul de a umaniza politica in general si PDL-ul in particular.

Oricum sufletul nu are nimic nevoie de a face cu politica. Politica are ca atribute pragmatismul, cinismul, interesul de grup, scopul imediat scuzat de mijloace. Dar nu sufletul.

Vedem deci duminca nu care suflet este mai mare, ci care face mai multe voturi.

Eu cu care Madam votez?

14 aprilie 2010

„Eu cu care Madam votez?” ar putea fi intrebarea pe care locuitorii din sectorul 4, de pe raza colegiului 19, si-ar putea-o ridica in urmatoarele 10 zile.  Ei au de ales intre doua candidate, Teo Trandafir si Liliana Minca,  prima din partea liberal-democratilor, a doua din partea conservatorilor.

Sa vedem care este „oferta”.

Prima politician novice, a doua ceva mai versata in „de-ale sistemului”. Prima cu abilitati de comunicare, a doua cu „clont”.  Prima cu ceva iluzii asupra sistemului, a doua cu experienta sistemului.

Teo Trandafir, candidat PDL (sursa: Mediafax)

Pe ambele le-am vazut pe sticla: pe prima in principal in postura de moderator de televiziune, pe cea de-a doua in postura de invitat, in principal ca fosta sefa a Loteriei Nationale. Ambele cunoscute, dar Teo mai populara si sigur si mai iubita decat doamna Minca.

Liliana Minca, PC (sursa: machiavelli.ro)

O va ajuta pe Teo capitalul de simpatie sa castige in fata mai „batranei” Liliana Minca, intr-un fief electoral PSD-PC? Sanse ar avea. Nu cred ca intamplator a renuntat PDL la a numi un candidat cu state vechi in partid, eventual barbat, in favoarea vedetei Teo Trandafir. Au ales un personaj candid in ceea ce priveste politica, mai popular ca doamna Minca, cu vorbire mai aleasa, asupra caruia sa nu planeze suspiciuni privind felul in care a „agonisit” averea . Un personaj cu intentii bune si care crede in propriile intentii (nu aduc in discutie si sansa sau capacitatea de a le pune in practica). Un personaj pe care sa-l poata disocia de afacerile controversate (cel putin), erorile sau incompetentele revelate si nerevelate ale PDL. Pentru a sustinere aceasta disociere pana si banerele candidatei PDL au alte culori si alta identitate decat ale partidului. La apogeu mi se pare insa declaratia candidatei: „Mi-au explicat clar că nu au nevoie de încă un om politic care să sforăie în continuare în Parlament, care să scoată idei pe care nu le poate duce la bun sfârşit”(sursa: Mediafax). Deci Teo trebuie disociata de sforaitorii asumati ai partidului si de incapacitatea de a duce la bun sfarsit lucruri.  Ha!

Nu cred ca alianta PSD-PC se bucura in acest moment in acest colegiu de o sustinere suficient de mare care sa dea rezultat indifirent de candidati. Plus ca acest vot uninominal aduce alegerilor un iz oarecum local si in cele mai multe situatii la alegerile locale s-au votat mai degraba oameni decat partide.

In calitate de pur observator astept cu nerabdare rezultatul.

Teo Trandafir si Liliana Minca se vor confrunta electoral in Colegiul 19 pentru Camera Deputatilor din Bucuresti in data de 25 aprilie, cand vor avea loc alegeri parlamentare partiale, ca urmare a faptului ca Daniela Popa, reprezentanta conservatorilor,  a parasit Camera Deputatilor pentru a deveni membru in Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Suparat pe Antena 3 si Realitatea TV, PDL nu isi mai trimite reprezentanti la emisiuni

8 aprilie 2010

„Din respect pentru o informare corecta a cetatenilor, PDL a hotarat ca, incepand de maine (vineri, n. red) reprezentantii sai sa nu mai participe la emisiunile de dezbatere organizate de Antena 3 si Realitatea TV pana cand aceste posturi vor reveni la o informare critica, dar corecta a opiniei publice”, a anuntat joi vicepresedintele democrat-liberal Gheorghe Flutur, citat de Agerpres, citat de pesurse.ro.

Sa le explice cineva domnului Flutur si PDL-ului ca o informare corecta presupune ascultarea tuturor partilor implicate. Adicatelea, tocmai participand la emisiuni si sustinandu-si propriile puncte de vedere vor putea spera sa aiba parte de informare corecta. Daca se vor duce la alte televiziuni sau vor folosi alte canale pentru a da replica jurnalistilor celor doua posturi incriminate nu inseamna ca ei fac ceea ce trebuie pentru a asigura o informare corecta. Inseamna doar ca se vor adresa altei audiente, care le este oricum simpatizanta.

Este adevarat ca uneori este de preferat (si poti iesi mai castigat) sa nu raspunzi unor atacuri, ci sa le lasi sa se stinga de la sine. Insa nu cred ca este neaparat cazul de fata. As zice ca in loc sa se supere precum copii de gradinita, mai bine si-ar asuma confruntarea politica si si-ar cauta niste reprezentanti care pot face fata chiar si unor abordari jurnalistice sa le zicem potrivnice.

P.S. Domnii de la PDL au ramas cu ceva reflexe nedemocratice practicate pe vremea partidului stat. Nu toata presa trebuie sa va fie partinica, nu tot poporul trebuie sa va ovationeze. Valabil si pentru contracandidatii politici. Fiecare sa isi asume si sa fie constient de aripa simpatizanta, respectiv de aripa potrivnica a presei. Valabil si in cazul electoratului.

Lectia de eco in Tabu de aprilie

8 aprilie 2010

De fel nu prea cumpar reviste asa numite pentru femei. Mi se pare teribil de plictisitor sa gasesc aceleasi „informatii”, repetate in diferite reviste in forme diferite.  Nu ma intereseaza articolele despre moda, frumusete, vedete autohtone sau altele asemenea. Nu ma pasioneaza temele abordate light, consumerist, ci daca ma intereseaza ceva, atunci caut informatii specializate, cat mai profi, cat mai documentate, argumentate si sustinute de cercetari.

Am cumparat totusi Tabu-editia eco (editia de aprilie). Plecam in vacanta de Paste si am zis sa am ceva de rasfoit. Nu ca nu as fi avut optiunea cartilor. Dar m-a zgandarit Cristina Bazavan, cand a afirmat intr-un post al ei ca editia de aprilie ii este cea mai draga si, din punctul ei de vedere, cea mai buna in 5 ani de zile.

Tabu, editia de aprilie

Cu adevarat „selling proposition”. Nu am putut s-o citesc din coperta in coperta, dar recunosc ca am reusit sa citesc ceva mai mult ca alte dati, din alte reviste. Dar mi-au placut cateva lucruri, dintre care mentionez:

1. conceptul grafic de departe de exceptie;

2. ideea de a colecta cu manutele lor (ale membrilor redactiei Tabu) deseuri pentru un pictorial;

3. articolele de responsabilizare sociala, care cel putin pe mine ma fac sa incerc sa traiesc eco : „O lume fara pasari si animale” si „Frumusete inutila”.

Nu mi-am pus problema pana acum ca „anual, intr-un cos de gunoi obisnuit se gaseste destula energie cat pentru a incalzi apa pentru a face 500 de bai, 3500 de dusuri si pentru a tine televizorul aprins 5000 de ore” (sursa: Tabu, editia de aprilie). Asa cum nu mi-am pus problema ca as face risipa de apa, pana cand nu am citit Dune.

Trec asadar Tabu de aprilie la lectia de eco. Si ma gandesc ca poate voi mai cumpara, macar din cand in cand, cate o revista.